Harap Alb a fost lider

Harap Alb a fost lider. Asta e o parte din concluzia la care am ajuns de curand. Cealalta parte a concluziei este ca si eu sunt Harap Alb in felul meu. De curand ascultam mp3-uri cu povesti pe care le ascultam cand eram mic la pick-up. Una din ele era Harap Alb si acum am ajuns sa privesc povestea asta prin lupa experientei ultimilor ani.

De ce era un lider bun HA? Pentru ca si-a construit o echipa de succes nu in functie de cat de mult ii placea cineva sau de zvonuri ci in functie de skill-urile pe care le avea. E evident ca ai nevoie de aptitudinea lui Gerila in momentul in care Imparatul Rosu te inchide in cuptorul de arama, sau de Setila si Flamanzila cand trebuie sa bei si sa mananci tot ce ti se da.(aici intervine si sinergia, ca skill-urile nu doar ca sunt necesare individual, dar cumulate au rezultate si mai bune, insa despre asta scriu intr-un post viitor).

Eu stiu ca HA nu intuia el ce obstacole va intalni si de ce skill-uri e nevoie pentru a le depasi, insa atunci cand au aparut a stiut ce oameni avea in echipa si ce skill ii e necesar in fiecare situatie. HA a reusit sa ii stranga la un loc si sa lucreze cu celelalte personaje pentru a face fata diverselor adversitati, de la Span si Imparati la ursi si printese care isi schimba forma J. Imi dau seama ca in functie de echipa sau grupul din care fac parte sunt fie Harap Alb, fie ’’Setila’’ pentru echipa altui Harap Alb.

Spuneam ca ma vad asemantor lui HA si datorita calatoriei. Am inteles ca de fapt o tema prezenta in toate culturile, indiferent de tara, limba si chiar continent este tema calatoriei, sau a drumului initiatic ; a eroului care pleaca in aventura pe un drum nemaiumblat pana atunci in dezvoltarea propriului caracter si in construirea destinului. Tot ceea ce fac de 8 ani pentru mine este drumul asta in formarea propriului destin. Si inteleg de fapt ca mult mai importanta este calatoria in sine decat destinatia.

Da, site-ul asta este calul luat din grajd iar post-urile mele sunt jaratecul pe care il mananca pentru a creste. Stiu ca acum incep o noua etapa si stiu ca vor fi diferite obstacole pe care le voi depasi, uneori usor, alteori mai greu. Scopul primului post este de a arata inceputul povestii mele si pentru a te inspira fie sa mi te alaturi fie sa pornesti si tu in calatoria ta.

Asadar, sunt extrem de curios sa aud despre calatoria ta sau despre rolul pe care crezi ca il pot juca eu in drumul tau in functie si de skill-urile mele.

Talk to you soon,

Marius (sau Harap Alb-ul din 2010)

Cuvinte cheie populare:

5 thoughts on “Harap Alb a fost lider

  • Constatarea si analogia sunt f bune. Cu siguranta Harap Alb a fost un lider, de altfel cred ca voit sau nu creatorii basmelor sunt cel mai probabil primii “conferentiari” ai leadershipului. Exista teoria ca multe dintre calitatile unui lider sunt innascute, genetice ori in majoritatea basmelor eroii principali, liderii, se nasteau cu puteri neobiosnuite. Dar care ar fi analogia cu privire la esec? Povestile se termina de regula cu final fericit insa sunt si unele care se termina doar cu o invatatura puternica. Care a fost greseala lui Fat Frumos, liderul din “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”? Care a fost greseala lui de leadership?

  • Ma gandesc ca Fat Frumos din “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” a gresit pentru ca a stat cu ochii pe finalitate si a pierdut din vedere calatoria, pierzand din vedere prezentul si lectiile pe care le putea invata.

    Ar mai putea fi si scopul ales de el care era unul idealist, care nu poate fi atins, lectia fiind ca nu e cea mai buna alegere sa alergi dupa himere.

    Acum sunt curios si care ar fi parerea ta.

    Iti multumesc pentru comment si mai vino pe aici.

  • partial adevarat, cred ca speculezi putin si de fapt nu-ti mai amintesti exact povestea..:) in aceasta poveste calatoria nu era decat calea prin care isi atingea scopul. Analogia insa mi se pare ca sta in neputinta omului de a pretui scopul atins si de a se opri…ar fi cumva si nenatural. Cati lideri au spus..STOP, de aici eu nu vreau sa merg mai departe, e suficient? Cati dupa ce si-au atins un tel, s-au oprit? Culmea e ca personajul nostru a reusit sa atinga maximul, a atins exact ce si-a dorit…si tot nu a fost suficient. Chiar aceasta hiperbolizare a scopului care apoi se dovedeste a fi insuficient demonstreaza nevoia naturala nu numai a liderului ci si in general a omului de a cauta ce nu are. Concluzia cea mai buna e in titlui cantecului lui U2..”still haven’t found what I’m looking for”..

Comments are closed.