Ce am invatat despre perseverenta de la fondatorul Nike Phil Knight

Salut,

Stiu ca am mai scris despre Nike si despre fondator insa recent am auzit ca cei de la Netflix vor face un film bazat pe cartea Shoe Dog a lui Phil Knight. In carte sunt descrise evenimentele din cei 16 ani de cand a inceput sa importe si sa vanda incaltaminte Asics si pana cand Nike s-a listat la bursa in 1980.

Sunt constient ca sunt fan atat al produselor lor cat si al modelului de business si calitatilor de lider ale lui Phil Knight dar promit ca e ultimul articol despre Nike…de anul asta 🙂

Asadar, cand citeam cartea, pe masura ce treceam prin capitole mi-am notat vanzarile pe an si mi-a venit ideea de a scrie articolul despre subiectul de azi si anume despre perseverenta. La inceputul articolului am pus tabelul cu cifrele, iar randul cu verde reprezinta anul cand a facut tranzitia de la importul de incaltaminte la productia propriilor produse.

Timp de 15 ani valoarea vanzarilor aproape s-a dublat in fiecare an. Privind in urma pare ca lucrurile au fost simple, succesul unul firesc si lucrurile au mers conform planului. Doar ca daca lucrezi in vanzari stii ca nu e atat de usor sa dublezi rezultatele de la an la an, cu atat mai putin timp de 15 ani. Sunt constient de faptul ca piata, chiar si in SUA in anii ’60 si ’70, nu era una saturata ca in 2018 si dublarea era tangibila poate, dar provocarile pe care le-a intalnit si incapatanarea de a le depasi si solutiile gasite sunt cele care ma fac sa privesc admirativ succesul lui.

Spuneam de provocari si dintre ele imi amintesc: lipsa de exclusivitate in import in SUA, intarzieri ale livrarii produselor din Japonia sau livrarea altor produse decat cele comandate, refuzul bancilor de a-l imprumuta pentru a importa mai mult, riscul de a fi preluati prin “hostile takeover”, imposibilitatea de a plati principalului finantator 1.000.000 de $, proces intentat statului american pentru taxe impuse de competitie, moartea principalului atlet care era imaginea companiei si retragerea din business a cofondatorului.

Am observat in mai multe randuri expresia autorului de a nu se opri si prezenta fricii de a pierde din diagonala motivarii. Cred ca cele doua grupate sub denumirea de perseverenta, combinate cu deciziile luate si echipa pe care si-a format-o in jurul lui au fost cele care au facut posibila depasirea tuturor obstacolelor.

Ca sa incerc sa si concluzionez, ce am invatat eu din cartea despre care tot vorbesc este calitatea necesara oricarui manager de a persevera ciuda adversitatilor intalnite.  Daca eu nu am reusit sa te conving ca asta este o trasatura sine qua non, poate am reusit sa te fac curios sa citesti cartea sau macar sa vezi filmul cand apare si sa tragi tu propria ta concluzie. 🙂

Eu iti multumesc ca ai citit postarea de azi si ne vedem in august,
Marius

Mircea Badea ar fi un leader bun

Salut,

Articolul de azi este despre o trasatura a oamenilor care este rar intalnita insa se poate dezvolta in oricine. Cred ca o astfel de calitate dezvoltata intr-un leader este cu atat mai puternica. Mai mult, cred ca daca un leader isi dezvolta calitatea asta, nu doar ca este o persoana evoluata insa cred ca are o relatie mai stransa cu cei pe care ii conduce.

Povestea care descrie calitatea despre care vorbesc nu imi apartine. Recunosc ca am auzit-o la mai multe persoane si nu cunosc exact sursa, insa o prezint si eu ca sa poata merge mai departe:

“Se spune ca la un moment dat se construia o catedrala si asa cum e firesc erau mai multi muncitori pe santier. Pe langa locatia respectiva trece un calator care a fost impresionat de activitatea de acolo si se opreste sa discute cu cativa muncitori.

Merge la primul si il intreaba ce face acolo, iar el ii raspunde ca pune caramizi ca sa construiasca un zid la biserica.

Mai face cativa pasi si ajunge la un alt muncitor pe care il intreaba ce face. Al doilea muncitor se opreste din lucru si ii raspunde ca ridica acolo un monument care nu doar ca va rezista 1000 de ani, asa cum nu mai este un altul, insa va fi un lacas unde zeci de generatii vor veni si isi vor gasi linistea interioara si il vor regasi pe Dumnezeu.”

Ambele persoane faceau exact acelasi lucru, insa diferenta este data nu de activitate in sine sau de capacitatea lor de a munci, ci de perceptia importantei a ceea ce fac.

Cred cu tarie ca importanta pe care crezi ca o are munca ta are aceeasi relevanta cu munca in sine. Fie ca stergi fereste la McDonald’s, fie ca esti CEO la o multinationala, “ceea ce crezi tu ca inseamna ceea ce faci” te distinge de ceilalti si te ajuta iti faci activitatea la cel mai inalt nivel.

O mentalitate care aduce un sens muncii tale te ajuta sa ai rezultate mai bune decat lipsa ei pentru ca avand in minte ca ceea ce faci conteaza, automat te gandesti cum poti sa imbunatatesti ceea ce faci.

Efectul cel mai puternic cred insa ca se simte in nivelul de fericire. Cred in general, ca oamenii care cred in ceea ce fac sunt mai fericiti si impacati cu sine decat cei care care nu cred in munca lor.

Traiesc in realitate si stiu ca rar se intampla sa muncim in domeniul pe care ni l-am dorit de mici sau sa avem job-ul visat, insa cred ca daca nu depinde de noi in totalitate sa lucram ceea ce am vrut dintotdeauna, tine 100% de fiecare din noi sa aducem o importanta muncii noastre! Intr-adevar, daca ducem la extrem calitatea asta devine defect si riscam sa suferim de grandomanie. Daca tinem un ochi deschis asupra trasaturii noastre cred ca vom fi bine.

Motivul pentru care am scris articolul de azi este legat de Mircea Badea. In emisiunea de luni, 4 iulie, la sfarsitul emisiunii a prezentat 1-2 minute din filmuletul de mai jos:

Filmuletul a fost facut la Londra, pe stadionul Wembley, la un concert Take That unde au venit ~100.0000 de oameni. In incheiere, dupa prezentarea filmuletului singurele lucruri pe care le-a spus Mircea Badea au demonstrat calitatea descrisa de mine. A spus sa ne imaginam ca in locul scenei este masuta lui, iar in loc de 1 stadion, sunt 4.

Asta arata de ce reuseste sa aiba o emisiune de 6 ani si de ce are rezultate atat de bune in ceea ce face. A alaturat muncii lui o insemnatate de care este mandru. Cred ca poate fi un leader bun daca porneste de la calitatea asta. Emisiunea poate fi vazuta pe site-ul Antena 3 la inregistrari emisiuni – in gura presei.

Talk to you soon,

Care e secretul succesului?

Care e secretul succesului in sport? Dar in arta? De fapt care e secretul succesului in orice domeniu? De ce ar fi diferit in management fata de celelalte domenii?

Articolul de azi este despre ce am observat la toti top performerii din diverse domenii care au succes in activitatea lor. Am ajuns sa urmaresc asta pentru ca un tip cu mai multa experienta decat mine spunea ca trebuie sa fii “Picasso al domeniului tau.”

Sigur ca succesul nu depinde doar de elementul asta, dar eu nu l-am intalnit la nimeni pana acum daca nu avea si trasatura asta. Am ajuns sa cred ca daca vrei sa fii bun in ceea ce faci, iar management-ul nu face exceptie,

Trebuie sa fii obsedat de activitatea ta.

Nu e de ajuns sa ai talent sau sa te pricepi putin ca sa fii “the best”. Trebuie sa ai in minte in permanenta asta. Ideile nu vin la comanda, iar ideile bune vin mai rar. Cand esti concentrat tot timpul pe o activitate, toate ideile care iti vin, vin legate de activitatea respectiva. Si cand iti vin mai multe idei pentru situatiile cu care te confrunti, iti maresti sansele sa ai o idee foarte buna.

Obsesia pentru succes te ajuta sa devii norocos pentru ca iti maresti numarul de ocazii.

Cand este privit “din afara” cineva obsedat de ce face, nu obsesia este cea care se observa ci consecintele ei: norocul, “talentul”, ocaziile din viata, mediul de lucru, anturajul. Toate de fapt rezulta din obsesia pentru ce facem pentru ca fiind in permanenta concentrati pe ce facem ajung sa lucreze cu noi oameni asemanatori, ceilalti pleaca.

Daca in continuu te concentrezi pe aria ta de activitate, fie ea si management ajungi sa profiti de ocaziile care apar. Eu nu cred ca ocaziile vin doar in vietile anumitor oameni, ci ca doar anumite oameni profita de ele. Nu vezi ocaziile din domeniul tau daca nu esti obsedat de el.

Sa spunem ca esti din nastere foarte talentat in ceea ce iti doresti sa faci. Singurul mod de a-ti dezvolta talentul este sa ai o obsesie pe masura lui. Daca nu faci asta il irosesti pentru ca ramane macar partial nefolosit sau nedezvoltat. Voi discuta mai mult despre talent in management si leadership intr-un articol viitor.

De unde stii sa iti ajustezi obsesia la nivelul talentului? Nu stii, de asta spun ca e bine sa fii obsedat, nu pasionat, nu atras si nu interesat. Obsesia implica nivelul maxim de atentie deci si nivelul maxim de exploatare a talentului.

Dupa ce am citit asta si am urmarit in vietile altora, iar apoi in viata mea am ajuns sa cred in ceea ce am scris azi. Am obtinut cele mai mari progrese cand eram obsedat de a face ceea ce imi doream. Tot blog-ul asta este rezultatul obsesiei mele.

Daca reusesti sa transmiti asta in echipa ta sau macar in viata ta, iti maresti sansele sa devii bun in ceea ce faci. Pot sa pun pariu ca nu ai intalniti niciodata pe cineva bun care nu era obsedat.

Daca iti plac, sau le consideri profunde, impartaseste te rog articolele mele despre leadership si management cu cei apropiati.

Talk to you soon,

Cea mai importanta calitate a leader-ului – Part 2

Salut,

In prima parte a articolului descriam care consider ca este cea mai importanta calitate a unui leader, iar azi revin cu 5 etape de a te asigura ca iti exersezi skill-ul asta. Indiferent daca ai deja o pozitie de conducere sau iti doresti in viitor sa ai o astfel de avansare, gandeste-te care pot fi initiativele tale care sa afecteze in mod pozitiv realitatea.  Am o lista de 5 pasi pentru a te ajuta:

  1. Fa-ti o lista de 4-5 astfel de idei ca sa o alegi pe cea mai buna.
  2. Gandeste-te care sunt costurile de le realiza pe fiecare. Ma refer nu doar la posibilele costuri financiare ci in special la cele legate de timp si energie.
  3. Analizeaza care sunt solutiile pe care le rezolva si care sunt alte consecinte, nu doar pozitive ci si negative. Uneori riscam sa luam o decizie uitandu-ne doar la avantaje, ignorand aproape in totalitate dezavntajele.
  4. Pune-ti ideile intr-un top si alege-o pe cea care are cea mai buna ratie costuri – solutii. Trebuie sa faci asta ca sa ai leverage asupra muncii tale. Detaliez mai mult intr-un articol viitor.
  5. Odata aleasa ideea, trebuie pusa in realitate, altfel initiativa ramane doar pe hartie si nu are nici o valoare.

Diferenta dintre tine si ceilalti consta exact in capacitatea de a lucra ultimul punct. Ideea devine initiativa in momentul in care devine reala si e mai mult decat cateva cuvinte scrise.

In special daca inca nu ai pozitie de management cred ca te ajuta genul asta de exercitiu pentru ca atunci cand vei candida pentru pozitia dorita o sa ai si experienta de a veni cu propriile initiative si increderea in sine ca stii ce ai de facut.

Personal, nu cred ca un leader bun trebuie sa fie inascut insa cred cu tarie ca un leader bun trebuie sa fie muncitor. Cred ca oricine isi exerseaza mintea si anumite aptitudini, in timp, poate fi un leader eficient.

Iti doresc succes in a te organiza mai bine cu pasii descrisi mai sus. Mi-ar placea sa spui situatii din viata reala in care ai aplicat metoda de mai sus si care au fost rezultatele.

Citatul de azi este de la un autor anonim si desi are o nota de gluma, cred totusi ca are si un sambure de adevar. Sigur, ca sa fie reala, a doua varianta nu o exclude pe prima ci e nevoie sa fie ambele adevarate concomitent.

“A good leader inspires people to have confidence in the leader, a great leader inspires people to have confidence in themselves.” – autor anonim

Daca iti place ce fac si vrei mai multe informatii in domeniul Leadership & Management inscrie-te in dreapta sus ca sa primesti pe e-mail noutati de la mine.

Talk to you soon,

Care e calitatea numarul unu a leaderului?

Salut,

Calitatea numarul unu a unui leader este cea care iti arata daca ai de-a face cu un conducator bun sau un feader*. Care e calitatea respectiva? INITIATIVA.

Initiativa poate fi legata de un eveniment extern si iti arata modul in care se adapteaza la situatiile catre apar. Diferenta intre “initiativa” si orice alta reactie consta in faptul ca prima varianta inseamna gasirea unei solutii.

Daca reactia la un eveniment extern este orice altceva in afara de a gasi o solutie, avem semne de intrebare referitoare la calitatea lui de leader. Daca incearca sa ascunda evenimentul, sa se planga, sa barfeasca, sa se complaca cu realitatea inseamna ca trebuie sa evolueze ca leader.

Daca o persoana trecuta de primele 1-2 luni intr- activitate, in continuare are nevoie sa i se spuna ce sa faca sau in continjare trebuie impinsa de la spate, persoana respectiva cred ca nu este leader-ul ideal.

Marea majoritate a initiativelor nu sunt provocate de evinemente externe ci de idei si decizii interne leader-ului. De fapt, cred ca cele mai profunde si mai puternice initiative vin din interiorul nostru sau din interpretarea noastra a ceva din exterior.

Initiativele interioare au diverse forme de manifestare. Pot fi idei care sa inoveze de la lucruri marunte cum ar fi un serviciu sau un proces pana la un domeniu intreg de activitate sau chiar o industrie. Genul asta de inovatii mari au denumirea de “game changer“.

O alta forma pe care o poate lua initiativa este cea a unei viziuni. Cred ca foarte multi oameni au o viziune asupra unei parti mai mici sau mai mari din lume insa cred ca doar leaderii reali incearca sa isi faca viziunea realitate, in timp ce restul isi adapteaza viziunea la realitate si initiativa este inexistenta.

In partea a doua a articolului iti voi spune si care e metoda mea testata si care sunt cei 5 pasi, pe care daca ii urmezi iti cresti sansele de a te ridica la nivelul asteptarilor tale si ale oamenilor pe care ii conduci. Voi posta continuarea miercuri.

Citatul de azi este de la Napoleon Bonaparte si este unul elegant prin formulare insa profunzimea lui este pe masura formei compacte. Mi-a placut pentru ca arata o forma de initiativa venita din interior: capacitatea de a inspira speranta in ceilalti oameni nu ca efect a ceva exterior pentru ca daca ar fi fost asa, oamenii nu ar mai fi avut nevoie de speranta.

“A leader is a dealer in hope.” – Napoleon Bonaparte

Daca iti place citatul de leadership de azi da link-ul mai departe si altora. Probabil te intrebai ce inseamna cuvantul cu asterix din text. Mai jos este si definita:

*feader= fake leader

Talk to you soon,

Leaderhsip Management Quotes

Salut,

Recunosc ca in general iubesc provocarile, iar recent am primit una putin mai speciala in ceea ce priveste blog-ul.

Asadar,  am o noua categorie pentru post-uri si anume “Quote of the Day” sau in romana: “Citatul Zilei“. In fiecare zi voi posta un citat legat de Leadership sau Management. In felul asta, in fiecare dimineata poti avea putina intelepciune de la cei mai luminati ca mine.

Uneori,  astfel de idei te pot inspira, alteori le dai mai departe catre prietenii sau oamenii din echipa ta.

Toate astea fiind spuse, avem aici si citatul zilei de azi:

“You must do the thing you think you cannot do.” – Eleanor Roosevelt

P.S.  Daca iti lasi mail-ul in dreapta sus, unde e sageata rosie, de fieacare data cand postez un articol nou vei fi anuntat pe mail. In felul asta, nu risti sa pierzi vreunul din citatele selectate de mine.

Talk to you soon,

Cuvinte cheie populare:

Trei secrete pentru delegare

Delegarea este “inmanarea” autoritatii si a responsabilitatii unei alte persoane pentru a duce la bun sfarsit o activitate. Cu toate astea, cel care deleaga este cel responsabil de rezultatul task-ului. Opusul delegarii este micromanagement-ul.

In viziunea mea delegarea are doua avantaje mari:

  1. Reusesti sa te concentrezi pe mai putine task-uri crescand astfel calitatea a ceea ce faci.
  2. Expui la activitati noi oameni din subordinea ta care cresc dpdv profesional si in viitor au sanse mai mari de a deveni buni manageri.

Exista intr-adevar un proces de a alege persoana careia ii delegam un task si de monitorizare a activitatii pentru ca delegare nu inseamna retragere totala din activitate, insa voi detalia cele doua subiecte intr-un articol viitor.

Elementele cheie de mai jos pentru delegare nu sunt create de mine, insa dupa ce am aplicat mai multe metode cele trei s-au dovedit a avea impactul ce mai puternic:

  1. Delegatul trebuie sa fie “expertul”. Nu ii delega o activitate ca apoi sa ii spui ce sa faca pentru ca inseamna ca nu ai ales persoana potrivita. Incurajeaza-l sa ia deciziile care crede ca vor avea succes. Spunea cineva ca odata ce ai delegat rolul tau e de “majoreta” si nu de “stapan de plantatie”
  1. Delegatul trebuie sa se fie mandru de ceea ce face ca in final sa poata fi mandra si de rezultat. Mandria aduce un nivel de implicare benefic depasirii obstacolelor care apar in finalizarea proiectului.
  1. Pe langa calitate de expert, cel care primeste proiectul trebuie sa aiba inca o trasatura. Indiferent cat de muncitor, inteligent si pasionat de ceea ce face este delegatul, daca ii lipseste onestitatea riscul ca acel proiect sa nu aiba rezultatul asteptat este foarte mare si in schimb sa ai doar o serie de scuze.

Intotdeauna mai este ceva de spus legat de orice subiect de management insa, cred ca daca la ceea ce faci adaugi in delegare si cele trei reguli de mai sus obtii rezultate mai bune decat daca nu o faci.

Daca iti place ce fac si vrei mai multe informatii in domeniul Leadership & Management inscrie-te in dreapta sus ca sa primesti pe e-mail noutati de la mine.

Talk to you soon,

Relaxare si Placere

Salut,

Subiectul discutiei de azi are legatura indirecta cu munca pe care o facem, fie ca este vorba de management sau orice alta activitate. Intr-un articol mai vechi spuneam ca este important ca atunci cand invatam periodic sa ne luam pauze. Cred ca aceeasi regula se aplica si la nivel macro.

Atunci cand ne desfasuram activitatea, o data la cateva saptamani sau luni este bine sa luam pauza, insa ceea ce facem in acea pauza denumita concediu difera de la persoana la persoana dar si de la activitate la activitate.

In general tindem sa impartim lucrurile in munca si non-munca. A doua categorie fiind atat de larga, riscam sa cadem in greseala de a nu constientiza ce se intrampla cu noi in perioadele de non-munca.

Am vrut sa scriu articolul asta pentru ca recent discutam cu cineva despre ce face cand se relaxeaza si cat ii ia sa se relaxeze, iar raspunsul m-a suprins pentru ca este total diferit de conceptia mea despre relaxare. Apoi am mai discutat si cu alte persoane despre asta si am primit raspunsuri despre cu totul altceva, care intra in contradictie cu alte raspunsuri primite. Dupa toate discutiile avute m-am adancit mai mult in ceata decat atunci cand am observat ca lucrurile nu erau cum imi imaginam eu de fapt. Dupa mai multe investigatii am ajuns la urmatoarea concluzie: ca oameni, uneori suntem complet defocusati de ceea ce urmarim de fapt, in termeni populari expresia fiind: “furati de peisaj”. Regula se aplica si atunci cand vrem sa ne relaxam, chiar daca o facem in defavoarea noastra.

Ce vreau sa spun prin asta? Am invatat recent ca exista o distinctie intre relaxare si placere, insa pentru ca ambele sunt mai atragatoare decat munca tindem sa le grupam in aceeasi categorie denumita de mine: non-munca si sa le confundam, de obicei in dezavantajul nostru.

Majoritatea oamenilor, eu inclusiv pana la un moment, credem ca ceea ce ne face placere ne si relaxeaza. Exista mai multe motive pentru care credem asta, insa toate ne fac sa ne pacalim singuri:

  1. Atunci cand facem ceva placut timpul trece foarte repede ca atunci cand ne relaxam, deci din punctul asta de vedere cele doua sunt asemanatoare si riscam sa le punem in aceeasi categorie. Din motivul asta am asistat la o discutie in care cineva spunea ca antrenamentul la sala este relaxant, in timp ce altcineva ca este foarte obositor. Primei persoane ii place sa mearga la sala, in timp ce a doua prefera cu totul altceva… In realitate, efortul fizic este cel mai mare consumator de enrgie, deci in nici un caz nu poate fi relaxant.
  2. Creierul este format din doua emisfere: una intuitiva si una logica. Atunci cand muncim, in functie de activitatea pe care ne-o desfasuram ne folosim preponderent una din emisfere iar atunci cand ne luam pauza avem tendinta sa facem ceva ce ne foloseste cealalta emisfera. Exemplu: daca facem calcule sau rezolvam o problema, cand luam pauza tindem sa desenam, sau sa facem ceva creativ, care sa foloseasca cealalta emisfera pentru a-i da timp primei emisfere sa se odihneasca. Tindem in felul asta sa consideram o alta activitate ca fiind relaxare, cand de fapt este doar o iluzie. Acea activitate nu doar ca ne consuma in continuare, doar ca oarecum din alt rezervor, pentru alte persoane acea activitate este in sine munca…
  3. In mod normal corpul nostru este intr-o etapa intermediara de actionare sau reactie, in ambele variante in mod inconstient ne incordam. Cred ca este si motivul pentru care am reusit sa evoluam atat de mult. Insa ca mai toate lucrurile, orice dus la extrem are si o parte intunecata. Ca sa ne relaxam muschii sau mintea trebuie sa o facem in mod constient, pentru ca involuntar natura noastra este “sa facem” ceva.

Asadar, exista o distinctie intre ce ne relaxeaza si ce ne face placere, si dupa ce am incercat sa definesc punctele care delimiteaza cele doua parti am facut tabelul de ma jos:

Relaxare Placere
Pasiv Activ
Eliberarea tensiunii Incordare, concentrare
Permite inceperea unui nou ciclu Incheie un ciclu

Exact diferentele de mai sus sunt cele pentru care uneori cand ne intoarcem din concediu suntem mai obositi decat cand am plecat. Sigur, faptul ca am fost la ski ne-a deconectat de munca, insa este tot ceva activ, care ne solicita atat mintea cat si muschii, deci tensiunea de dinaintea concediului nu se disipa, iar dupa ce skiezi iti este foarte greu sa incepi o alta activitate.

Cred ca dupa o anumita perioada avem nevoie sa analizam cum s-au desfasurat acele saptamani/luni ca sa putem decide ce fel de concediu sa ne luam: unul in care sa ne odihnim sau unul in care sa ne relaxam? Am fost implicati intr-o activitate monotona care ne cere o perioada activa care sa ne faca placere, sau am participat la o activitate solicitanta si resimtim nevoia catorva zile libere de destindere si nu tot de tensiune, chiar daca este un alt tip de tensiune.

La nivel micro, intr-o zi de 24 de ore inteleg ca teoretic cel putin perioada este impartita in 3: 8 ore de munca, 8 ore de distractie (activitati care ne fac placere: hobby-uri, pasiuni, invatare) si 8 ore de relaxare (somn, yoga, sau alte activitati specifice). Stiu ca asta este intr-o lume ideala si oricine si-ar analiza viata nu ar identifica impartirea fix in trei segmente egale, dar asta te ajuta sa afli mai usor ce fel de concediu iti trebuie si cum sa iti reglezi mai bine activitatile personale pentru a castiga cat mai mult din toate punctele de vedere. Personal, cred ca majoritatea oamenilor tind sa munceasca mai mult de 8 ore, apoi apare un dezechilibru intre munca si non-munca si incearca sa il regleze prin a face mai mult timp activitati care le produc placere. Neputand sa ia din partea de munca iau din partea de relaxare. In timp, deficitul de relaxare se acumuleaza si cand vine momentul concediului vor “sa faca” ceva care sa ii deconecteze de munca, in fapt obosindu-i mai mult decat erau deja, cand de fapt aveau nevoie de relaxare, tensiune si odihna.

Spuneam la inceputul articolului ca elementele de “placere si relaxare” au legatura indirecta cu management-ul pentru ca ele completeaza un ciclu care permit ulterior obtinerea unor noi performante in munca. Asa cum ar fi autodistructiv sa muncim o saptamana fara sa dormim, la scara mai mare, ar fi la fel de daunator sa muncim mai multe luni la rand fara sa avem o perioada mai lunga de relaxare. Cred cu tarie ca implinirea ca om tine in special de echilibrul din viata noastra, iar ca manager si succesul oamenilor pe care ii conducem tine de propriul nostru echilibru. Imi este greu de imaginat o echipa bine condusa pe termen lung de o persoana care nu are partea asta de time management pusa la punct.

Daca iti place ce fac si vrei mai multe informatii in domeniul Leadership & Management inscrie-te in dreapta sus ca sa primesti pe e-mail noutati de la mine.

Talk to you soon,

Ziua Recunostintei in Leadership

Ziua Recunostintei intr-adevar, este sarbatorita in special in America de Nord insa, motivele pentru care discut despre subiectul asta sunt doua: unul subiectiv si unul obiectiv.

Initial ideea de recunostinta era indreptata spre Dumnezeu pentru recolta bogata din acel an. Da, asta era in urma cu 400 de ani cand noi ca oameni depindeam foarte mult de belsugul agricol. Acum, in 2010 desi suntem mult mai evoluati in continuare suntem dependenti de anumiti factori si cred din pura observatie ca cel mai puternic sentiment pe care il experimentam ca oameni este acela de recunostinta.

Da, am scris corect, nu iubirea, nu ura ci recunostinta este sentimentul cel mai bine inradacinat in natura noastra. Am trei motive pentru care cred asta:

  1. Daca te uiti pe site-urile care vand on line in valoare de zeci de milioane de dolari pe an in SUA, toate au un disclaimer ca daca nu te multumesc produsele lor le poti returna si iti primesti banii inapoi intr-un anumit termen. Exact pe asta se bazeaza: au incredere atat de mare ca produsele lor te vor ajuta daca le folosesti incat stiu ca le vei fi recunoscator pentru asta si nu le vei returna.
  2. In ultimii ani am discutat cu mai multi fosti agenti din serviciile secrete romane, unii care au activat in Orientul Mijlociu, altii in Rusia, unii chiar in Romania. Si una din metodele comune la toti cei cu care am discutat era modalitatea de a obtine informatii de la persoane cheie. Imi spuneau ca odata ce le faci o favoare oamenilor ei din recunostinta vor dori sa iti intoarca binele. Robert Cialdini descrie foarte bine procesul asta in cartile lui despre influenta. Prima metoda de a-I influenta pe cei din jur fiind “reciprocitatea”. Metoda functioneaza tocmai datorita sentimentului puternic de recunostinta.
  3. Din proprie experienta am observat ca in momentul in care simteam mai multe sentimente in acelasi timp, unele conflictuale, cel care avea tendinta sa domine era cel de recunostinta. Relativ recent am trait pentru aceeasi persoana sentimentul de ura si de recunostinta in acelasi timp. In prezent sentimentul ramas este cel de recunostinta.

Stiu ca managementul trebuie sa fie unul rational si nu emotional insa suntem guvernati de sentimente mai mult decat vrem sa recunoastem de obicei. Si spun asta pentru ca e bine sa stii despre oamenii pe care ii conduci ca au latura asta dezvoltata si cel mai probabil nici ei nu sunt constienti de asta, dar tu vei sti putin mai bine 😉

Si asta ma aduce sa discut despre cele doua motive pentru care am ales azi subiectul recunostintei.

Motivul obiectiv este cel legat de leadership. Este benfic sa fim constienti de importanta recunostintei cand ne ocupam de proiectele noastre pentru ca la sfarsit sa ne exprimam recunostinta fata de cei implicati. Dintre toate metodele de recompensa sau de recunoastere, recunostinta cred ca este cel mai putin folosita.

Stiu ca lumea spune ca e motivata de bani, de partea financiara insa motivul numarul unu pentru care oamenii isi schimba locul de munca este seful. Acum daca un sef isi arata recunostinta fata de oamenii din echipa lui asta amplifica sau filtreaza sansele ca un angajat sa isi caute alt job? Think about it. Daca ai avea un sef care nu ti-ar fi niciodata recunoscator dar ai avea un salariu mai mare, cat timp ai rezista pana ai pleca?

In plus, aminteste-ti cum te-ai simtit cand altcineva, nu neaparat seful, si-a aratat recunostinta fata de ajutorul tau, fata de munca ta. Ai vreun motiv pentru a nu-I face pe cei din subordinea ta sa se simta la fel? Daca ai, you’re in the wrong place mister/miss. 😉

Unele persoane au tendinta sa creda ca daca isi arata recunostinta le scade statutul cand in realitate este exact pe dos. Oamenii care au un statut in care puterea este in abundenta nu au o problema in a delega sau a impartasi puterea cu altii. Cei care traiesc cu mentalitatea unei resurse limitate (puterea) nu sunt dispusi sa o imparta cu nimeni.

Motivul subiectiv este legat strict de mine si de oamenii sau situatiile fata de care eu sunt recunoscator. De regula articolele sunt despre idei abstracte cu explicatii concrete, insa foarte rar discut despre mine aici pentru ca scopul site-ului este cu totul altfel. Insa azi vi face o exceptie si imi arat in scris recunostinta fata de ceea ce mi-a fost de ajutor.

Am doi mentori care m-au ajutat mai mult sau mai putin direct in ultimii opt ani si cred ca faptul ca azi reusesti sa citesti aici se datoreaza intr-o mare masura lor. Sigur, nu era suficienta implicare avoastra insa fara ea as fi fost in alt loc azi si pentru asta va sunt recunoscator.

In ultimii aproape doi am am reusit sa construiesc o echipa performanta iar acum pot sa scriu aici si sa incep noi proiecte cu o puternica incredere in mine datorita voua si datorita eforturilor voastre constante din tot acest timp. Imi ridic palaria in fata fiecaruia din voi si va doresc in continuare succesul pe care mi-l doresc si mie!

Le sunt recunoscator celor doi superiori directi pe care i-am avut in ultimii doi ani pentru ca au avut incredere in mine si mi-au lasat libertatea de a face actiuni noi si de a implementa diverse strategii. Fara ajutorul vostru progresul meu ar fi fost mult mai lent, asa ca va multumesc!

In ultimul an am avut foarte multe proiecte, atat la activitatea din real life cat si on line si iti sunt recunosctor indiferent ca esti din compania unde lucrez sau ca m-ai cunsocut pe internet si ti-a placut ce fac si ai decis sa ma ajuti putin. Iti multumesc ca ti-ai facut treaba in mod exemplar si sunt mandru ca am colaborat chiar si pentru scurta durata cu tine. In fapt sunteti zeci de oameni dar cand am scris articolul asta mi-am amintit de fiecare din voi!

Exista inca o persoana careia ii sunt recunoscator si careia nu i-am spus niciodata asta. Este vorba despre CEO-ul companiei unde lucrez pentru ca desi lucrez acolo de ani buni inca sunt uimit de cate a reusit sa faca acest om. Ma intereseaza mai putin profitul sau rezultatele financiare cat faptul ca a creat sute de locuri de munca in aproape toata tara si ca oamenii respectivi isi permit acum sa isi faca un site, sa plece in concediu, sa isi intretina familiile datorita facilitarii unui singur om. Fiind unul din acesti oameni ii sunt recunoscator!

Stiu ca nu am scris aici despre recunostinta fata de persoanele foarte apropiate: familie, prieteni, prietena insa subiectul este abordat din alt punct de vedere. Pentru fiecare din voi port o recunostinta profunda pentru ca ati fost alaturi de mine atat de mult timp si sper sa fiti mereu mandri de mine. Gata, ca nu e soap opera aici 🙂

Cred ca e foarte important sa ne aratam recunostinta pentru ca este o win-win situation. Evident ne simtim bine cand o facem dar la fel, daca nu mai bine se simt cei care primesc sentimentul din partea noastra.

Daca iti place ce fac si vrei mai multe informatii in domeniul Leadership & Management inscrie-te in dreapta sus ca sa primesti pe e-mail noutati de la mine.

Talk to you soon,

Cuvinte cheie populare:

Forming, Storming, Norming si Performing

Evolutia unei echipe, ca si membrii ei are o anumita durata de viata, o anumita curba a evolutiei. Ca manageri este important sa fim constienti de etapele dezvoltarii atat a echipei cat si a membrilor ei pentru a nu fi surprinsi de rezultate si pentru a nu avea anumite asteptari complet separate de realitate.

Ba mai mult, pentru fiecare etapa in parte va trebui sa facem anumite actiuni si daca nu stim care sunt etapele cu atat mai putin vom sti ce avem de facut.

Procesul este unul clasic in lumea HR, insa review-ul este unul personal. Creatorul este Bruce Tuckman iar modelul este din 1965 si are patru etape:

Forming

Prima etapa in formarea oricarei echipe este perioada cand fiecare membru incearca sa inteleaga care este notiunea in mare a echipei si chiar daca exista un anumit leader formal, se evidentieaza si un leader informal sau “latent”.

In perioada asta, de cele mai multe ori toata lumea este entuziasmata si este foarte important sa profiti de moralul ridicat pentru a pune bazele solide. Gandeste-te cand ai intrat tu intr-un proiect nou cat de mandru erai ca ai fost ales si foloseste-te de sentimentul asta cand iti formezi echipa.

In etapa asta se stabilesc care sunt prioritatile, procesele, relatiile dintre oameni si se defineste care este comportamentul acceptat. Asta este motivul pentru care ca leader, la geneza echipei trebuie sa fii atent la ce fixezi pentru ca asta va fi pentru o perioada de timp piatra de fundatie. Daca asta este bine construita, apoi etapele urmatoare, in special cea de “Storming” vor fi mai usor de parcurs.

Nu intamplator, pentru ca exista un focus destul de mic acum, rezultatele sunt destul de slabe in perioada asta, deci nu fi dezamagit daca nu rupi norii din
”prima zi”.

Storming

Din punct de vedere al “lunii de miere” partea de cunoastere s-a incheiat si sentimente usor negative incep sa iasa la suprafata. Asta este momentul in care leader-ul trebuie sa intervina in conflicte inca dintr-o faza incipienta pentru a le folosi in avantajul echipei si nu pentru a consuma timpul si energia colegilor.

Este etapa cand se pot forma mini echipe in cadrul echipei mari si poate aparea rezistenta fata de anumite initiative sau idei. Cheia, din punctul meu de vedere, este sa te bazezi pe subiectul real si nu doar pe ceea ce se discuta doar, pentru ca acum sunt cele mai multe situatii care au in spate un alt motiv decat cel afirmat.

Perioada asta este cea mai tensionata pentru ca exista presiune venita din partea rezultatelor asteptate, dar si din partea competitivitatii membrilor echipei. Este din perspectiva mea etapa care maturizeaza cel mai mult oamenii si odata depasite diversele conflicte si divergente, pasul facut este cel critic sau cel de “no return”, pentru ca odata ce am evoluat ca oameni la un alt nivel este imposibil sa revenim la cel anterior.

Tot in etapa asta, daca sunt mai multi leaderi informali apar inclestari intre ei sau lupte pentru putere. Este bine sa profiti de lupta asta pentru ca oamenii implicati in ea sunt cei mai dispusi sa primeasca task-uri noi. Si ce e si mai important, asta iti arata faptul ca ei cred in echipa, altfel nu s-ar fi luptat pentru puterea din ea. 😉

Norming

Este etapa cand apare “curcubeul” si incep sa se vada rezultatele muncii de dinainte si a dificultatilor depasite. Tot acum membrii echipei se lauda in afara ei cu ce se intampla acolo si poti vedea mandria pe care o afiseaza.

In functie de cat de profunda a fost transformarea din etapa anterioara pentru scurte perioade de timp se poate face tranzitia inapoi in “Storming” si apoi din nou in “Norming”.

Acum membrii echipei incep sa aiba mai multa incredere intre ei si incepe sa se “simta” acea senzatie ca facem parte dintr-o echipa si se poate exprima critica cu mai putina inversunare decat inainte pentru ca oamenii au inteles care este beneficiul punctelor de vedere diferite.

Performing

Asta este etapa cand echipa atinge nivelul cel mai ridicat de performanta pentru ca intreg focus-ul este pe scopul proiectului in sine si mai putin pe rezolvarea situatiilor rezultate din primele etape.

Acum membrii echipei pot primi foarte usor sarcini si proiecte noi si foarte rar mai sunt momentele din “Storming” iar nivelul de implicare directa scade in management-ul echipei datorita competentelor noi de auto-organizare.

De obicei asta este etapa cand este cel mai bine sa iti cresti numarul de oameni pentru ca se pot integra foarte usor pentru ca au modele bune de urmat.

Desi este ideal sa stam in stadiul de “Performing” cat mai mult timp, cele mai multe echipe alterneaza intre “Storming” si “Performing” ceea ce este un loc unde e bine sa fii. J

Chiar daca ne dorim sa sarim peste anumite etape, din punct de vedere evolutiv este imposibil. Ca sa poti alerga trebuie intai sa inveti sa mergi. Oricat de mult te-ar atrage succesul sau reusita, trebuie sa te bucuri de etapa in care esti pentru ca asa cum am scris si in primul meu articol (cel cu Harap Alb) calatoria in sine este la fel de importanta ca destinatia.

Un detaliu foarte important este sa ne stabilim din timp care sunt criteriile care determina iesirea din fiecare etapa in parte pentru a putea face constient tranzitia de la un pas la urmatorul.

Daca iti place ce fac si vrei mai multe informatii in domeniul Leadership & Management inscrie-te in dreapta sus ca sa primesti pe e-mail noutati de la mine.

Talk to you soon,

Cuvinte cheie populare:

Initiative si nivelul ideal – Part 1 of 2

Ce initativa sa iau sau ce sa fac cand dau de o problema? Sunt unele din intrebarile cele mai frecvente cand intervine o situatie neplacuta sau pe care nu stim cum sa o rezolvam.

Subiectul articolului de azi este legat de nivelul de initativa care ar fi ideal sa fie detinut de fiecare om din echipa in procesul de decision making.

De ce trebuie sa aiba toti oamenii din echipa un anumit nivel de initativa?

De ce trebuie sa fie niveluri diferite de initativa in echipa?

Cand apare in echipa o situatie neprevazuta cel care o intalneste trebuie sa ia o decizie in legatura cu modul in care reactioneaza. Iar aici, in functie de multe variabile: experienta, nivel de implicare, curaj, cunostine, dorinta de afirmare…sunt mai multe reactii. La un capat al spectrului ar fi sa nu faca nimic, iar la celalalt sa faca ce vrea el sub propriile reguli.

O sa detaliez 5 din punctele de pe spectru si cand sau cine cred ca ar fi cel mai bine sa le foloseasca.

1. Sa astepte sa i se spuna ce sa faca

2. Sa intrebe ce sa faca

3. Sa vina cu o propunere de idee ca apoi cu aprobarea ta sa o implementeze

4. Sa faca asa cum crede ca ar trebui sa procedeze dar sa te anunte ce va face

5. Sa actioneze independent si sa iti aduca update la review-urile prestabilite
Indiferent de cele cinci variatii de initiativa cred ca este important ca periodic sa existe intalniri fixate in care sa se aduca un update la status-ul actiunilor.

Asta este partea obiectiva, care e relativ usor de implementat odata stabilit cine, cand si pentru ce actiuni va putea sa aleaga una din variantele de mai sus. Devine dificil cand exista “hidden agendas” sau alte motive in spatele fiecarui tip de initiativa.

Daca le lasa oamenilor din echipa un nivel prea mare de initiativa, unii manageri traiesc cu impresia ca par mai vulnerabili si ca isi pierd din putere si aleg sa primeasca informatii legat de tot ce fac subordonatii de teama sa nu fie perceputi ca fiind slabi. Ceea ce e gresit pentru ca in general delegarea bine facuta este unul din indiciile cheie ale unui manager sigur pe el.

Pe de alta parte, daca le lasa in mod constant un nivel ridicat de initiativa oamenilor, managerul risca sa piarda intr-adevar contactul cu ceea ce se intampla cu echipa lui si sa para neinteresat de modul de lucru. Uneori se poate sa lase deciziile pe seama altora si din teama de commitment pentru propriile decizii.

Din punct de vedere al oamenilor din echipa exista motive intemeiate pentru care ar prefera sa adopte una din primele doua variente. Rolul nostru ca facilitator este sa intelegem care este cauza reala: lipsa de dorinta, de abilitate sau ambele si sa reactionam pentru a dezvolta acel minus.

In partea a doua voi detalia care sunt trasaturile celor cinci nivele de initiativa, cand sunt utile si cum sa actionam pentru fiecare varianta in parte. Tot in articolul urmator vei gasi si raspunsul la intrebarile de la inceput.

Talk to you soon,

Cuvinte cheie populare:

Interviu

Post-ul de azi va fi destul de scurt pentru ca este putin mai special fata de ceea ce iti scriu de obicei.

Daca vrei sa intelegi putin mai in detaliu cum gandesc in relatie cu cele doua subiecte abordate aici, filmuletele postate azi vor fi absolut revelatoare, plus ca ai ocazia sa imi vezi stilul de discurs mai bine decat in scris. Pentru ca a iesit destul de lung, interviul a fost impartit in doua parti, mai jos fiind ambele segmente.

Asadar, fara alte amanari te voi lasa sa te uiti la interviu si daca ai intrebari sau comentarii legate de interviu, scrie-mi in partea de comentarii de la finalul articolului. Vizionare placuta.

Partea I

Partea II

Ideile de .tv si de interviu sunt ale Taniei Tita si Tania, iti sunt recunoscator pentru interesul tau de a-mi lua interviul! Tania are deja cateva filmulete pe site si capata contur destul de repede, deci daca vrei sa castigi mai multa inspiratie, nu doar legat de leadership ci in general de domenii legate de evolutie, mergi si viziteaza-i site-ul. Stiu, ai nevoie si de link: Getinspired.tv

P.S. Ma intreba cineva care e interesul meu sa devina oamenii din echipa mea mai puternici si nu imi folosesc eu puterea ca sa devin eu mai puternic. Raspunsul e scurt: prefer sa fiu leaderul unei echipe puternice decat leaderul unei echipe slabe.

Talk to you soon,

Cuvinte cheie populare: