Tag manager

Salut,

In 2005 cand am incercat sa ma angajez prima data am fost la interviuri pentru un job entry level la o cofetarie, o covrigarie, o pizzerie, un notar public si un pet shop. Am fost refuzat la fiecare din ele inainte de a incepe orice fel de interviu iar raspunsurile au fost dintre cele mai bizare posibil.

Saptamana trecuta, deci 13 ani si milioane de romani plecati din tara mai tarziu, citeam intr-un articol al lui George Butunoiu ca discuta cu un patron de restaurant si ca in perioada mentionata de mine mai devreme, suna la restaurant si intreba cati clienti au avut in ziua respectiva. Acum suna la restaurant si intreaba cati angajati au avut in ziua respectiva.

Cred ca mai toata lumea a auzit ca este din ce in ce mai greu sa gasesti oameni in special pentru pozitiile entry level. O parte din cei care cititi aici poate ati avut provocarea de a gasi oameni buni in conditiile in care sunt din ce in ce mai putini candidati iar altii poate ati vazut pe unde ati mers prin oras ca sunt afise de tipul “cautam personal” sau “angajam x/y profesie”.

In urma cu ceva timp citeam intr-o carte a lui Peter Drucker despre cei 3 factori de productie, ok sunt 4 dar ultimul (antreprenorul) este implicit intr-un business, sau este cel care ii strange la un loc pe ceilalti. Daca in anii ’90 era dificil sa obtii capital in Romania acum dificultatea s-a mutat pe labor.  E normal sa fie dificil sa conduci un business, in schimb nu e normal sa nu te adaptezi. Sa creada cineva ca in 2018-2019 poti sa mai fii antreprenor ca in 2005 este faliment sigur.

Daca labor este factorul de productie cel mai greu de obtinut si de pastrat atunci eforturile ar trebui concentrate in directia asta. Sunt mai multe lucruri care pot fi facute pentru a continua afacerea cat mai putin impactat de lipsa de oameni.

Forta de munca din afara. Luna trecuta am fost la un restaurant grecesc unde nu mai fusesem de un an sau doi. Am fost surprins sa vad ca acum din 6 angajati 5 erau sud-asiatici. In toate tarile unde am fost pana acum joburile entry level erau ocupate in marea lor majoritate de oameni din afara acelei tari. Ma bucur sa vad ca si in Romania a inceput sa fie folosita solutia asta. Daca un mic restaurant a reusit asta, nu vad de ce nu poate fi extinsa solutia de alti antreprenori, la o scara mai mare.

Eficienta proceselor. 95% din business-uri nu sunt proiectate lean six sigma sau nu au avut un proiect de optimizare si eficientizare a proceselor. Intotdeauna am considerat si din ce am citit mi-a fost confirmata opinia ca mai bine ai cativa oameni eficienti decat mai multi angajati care nu contribuie suficient. Imaginea clasica este cea a unui grup de muncitori langa o groapa unde unul sau doi dau cu tarnacopul iar 4 sau 5 stau langa ei si se uita. Acum serios, nu ai nevoie de 5 angajati daca lucreaza doar 2. Ai nevoie de 2 angajati. Daca iti optimizezi procesele chiar poti sa faci eficient munca mai multor oameni cu mai putini oameni. Pe langa faptul ca un proces eficient te costa mai putin si il ajuta pe client sa fie mai multumit, spun pe langa nu pentru ca nu este important ci pentru ca nu este subiectul articolului de azi, dar ocolesti provocarea cautarii a 5 angajati cand de fapt ai nevoie de 2.

Banii. In orice studiu si in orice discutie, unul din motivele principale pentru care oamenii pleaca de la un angajator este salariul. Chiar cred cu tarie ca venitul este important pentru orice om si ca asta nu este elementul la care sa te zgarcesti. Stiu si faptul ca in mai toate afacerile costul cel mai mare, sau poate in top 3, este cel al salariilor, dar daca iti amintesti de factorul de productie cel mai greu de gasit si pastrat, atunci merita macar sa calculezi cat te costa nu doar sa platesti salariile ci si cat te costa daca pierzi continuitatea business-ului. La punctul de mai devreme spuneam si de eficienta procesului si daca ajungi sa ai nevoie de 2 oameni in loc de 5, nu spun sa platesti 2 cu cat ai fi platit 5, dar cei 2 pe care ii ai poti fi platiti in asa fel incat sa nu ai o rotatie continua.

Managerul. Daca primele 3 solutii erau in special pentru antreprenori, cea de-a patra este inclusiv pentru cei care coordoneaza acei angajati. In majoritatea statisticilor motivul principal pentru care oamenii pleaca de la un job este superiorul direct, de unde si acea vorba care mie imi place “oamenii nu parasesc companii ci parasesc oameni”. Asadar daca ai nevoie sa angajezi frecvent pe cineva ca sa inlocuiesti pe altcineva cel mai probabil este din cauza stilului de management. Poate acum mai putin decat acum 13 ani, dar unii sefi inca mai cred ca sunt dumnezei, ei nestiind ca unii subordonati sunt atei. Acum lasand gluma, dintre toate solutiile, cea mai ieftina sau cea care este cel mai usor de implementat este cea despre care citesti acum. Daca tratezi uman oamenii cu care lucrezi te vei lovi mai putin de problema fortei de munca in scadere. Stiu ca nu toti angajatii sunt superstaruri, dar daca isi doresc sa fie, esti obligat sa ii tratezi ca si cum ar fi.

Asta este unul din articolele pe care de mult timp voiam sa il scriu poate si din cauza implicarii emotionale de la inceputul carierei mele. Poate si pentru ca desi in mintea mea solutiile sunt clare, sunt multi oameni care nu le vad. Sper sa iti fie de folos, indiferent daca si tu gandesti asa si iti arat ca nu esti singurul/a sau daca te ajuta sa vezi lucrurile si din alt unghi.

Eu iti multumesc ca ai citit postarea de azi si ne vedem in noiembrie cand voi scrie un articol aniversar,
Marius

Salut,

Pentru a fi manager ai nevoie sa indeplinesti 3 conditii:

1. Sa dobandesti aptitudinile si cunostintele necesare
2. Sa convingi persoana care face recrutarea ca ai trecut de punctul 1
3. Sa aplici in realitate ceea ce ai promis la punctul 2 pentru a mentine pozitia

Uneori, intre punctul 2 si punctul 3 exista o ruptura. Lucrul asta se intampla pentru ca abilitatile necesare pentru a obtine job-ul sunt diferite de abilitatile necesare pentru a realiza activitatea. Ba mai mult de cat atat, uneori ceea ce te-a ajutat sa ajungi pe noua pozitie te poate impiedica sa performezi acolo.

Recrutorii pot fi impresionati uneori de candidati care vorbesc despre lucrurile bune pe care spun ca le-au facut in trecut. Alteori, candidatii isi pun o masca si joaca un rol cu ceea ce cred ei ca i-ar ajuta sa primeasca postul. Exista chiar situatii cand lauda de sine este peste realitate, doar pentru a determina persoanele care selecteaza sa ii aleaga pe ei.

Sunt momente cand astfel de persoane sunt recrutate, iar in momentul in care incep activitatea, continua sa faca ceea ce au facut si la inceput: cuvintele sa nu fie aliniate cu faptele. Si e normal sa faca asa pentru ca a functionat. Asta este strategia care i-a adus in acel punct.

Problema apare cand nu reusesc sa mentina pe termen lung imaginea proiectata. Din cauza ca nu pot livra promisiunile cu care s-au laudat, creeaza frustrare in randul oamenilor cu care lucreaza, impiedicandu-l si pe noul manager incongruenta dintre fapte si vorbe.

Solutia este intoarcerea la punctul 1. Daca ai obtinut un job in felul asta, exista sansa sa inveti din mers si in timp sa ajungi sa faci ceea ce spuneai candva. Alteori nu se intampla asta. Daca vrei sa obtii un job in management, cred ca strategia castigatoare este sa incepi cu punctul 1.

Iti multumesc ca ai vizitat blog-ul meu azi si ne auzim in curand,

Salut,

Este o serie fireasca de evenimente. Intai te lovesti de niste provocari, apoi cresti si le depasesti. Dupa aceea devii constient ca poti sa depasesti acele obstacole si castigi incredere in tine.

Dupa ce repeti seria asta de mai multe ori, si cresti nivelul fiecarei etape, exista riscul sa devii arogant, sa crezi ca nu mai e cineva ca tine sau ca altii iti sunt inferiori. Nu face toata lumea asta, insa daca esti constient ca exista si calea respectiva cred ca o poti ocoli.

Indiferent de realizarile pe care le ai, daca privesti in perspectiva, nu inseamna mai nimic de fapt. Pentru tine, reprezinta experientele pe care le-ai trait si pe care nu le poti cuantifica, insa pentru “marea schema a lucrurilor” 🙂 chiar nu reprezinta mult.

Iti dau un exemplu: La un moment dat faceam parte dintr-o companie unde eram team leader pentru o echipa de 10 oameni. Puteam fi mandru de promovare si de rezultatele echipei, dar deasupra mea era un manager care avea 100 de oameni. Deasupra lui era un director care conducea o echipa de 700 de oameni. Prin comparatie, realizarile fiecaruia dintre noi puteau fi asezate pe o scala.

Tentatia ar fi sa spui ca acel director, crescand compania de la 15 la 700 de oameni ar fi indreptatit sa fie arogant. Dar lucrurile pot capata o perspectiva si mai larga. Compania de care va spun face parte dintr-o multinationala din 25 de tari cu 8.500 de oameni. Si atunci chiar si directorul din Romania nu poate fi arogant daca il punem pe o scara cu cel al intregii multinationale.

Acea multinationala face parte dintr-o linie de business a unui grup, care mai are inca doua linii de business. In total, acel grup are 54.000 de oameni, iar revenue de la linia de business de care va spuneam reprezina doar 5% din total. Atunci, am fi tentati sa spunem ca da, cel care conduce acel grup are dreptul sa fie arogant daca vrea.

Dar ne-am insela din nou. Grupul a fost fondat in 1946. Exista grupuri care aduc valoare in vietile oamenilor de peste 100 de ani, ba chiar exista o banca din Hamburg de peste 400 de ani: http://www.berenberg.de/en/history.html

Am ajuns sa vorbim de companii cu zeci de mii de oameni si peste 100 de ani de traditie, insa discutia pornise de fapt de la un manager care are cativa sau cateva zeci de oameni in echipa. Asadar, oriunde ne-am afla pe scala, succesul nu aduce si dreptul de a ne supraestima.

Un alt exemplu extinde si mai mult scala, trecand dincolo de business sau chiar de umanitate in total:

http://www.sciencealert.com/watch-this-3-minute-animation-will-change-your-perception-of-time

Daca ai vazut filmuletul si tot te simti cocky, atunci esti dincolo de orice urma de speranta 🙂 Glumesc, dar ca orice gluma, are si un sambure de adevar. Cred ca poti fi mult mai mult de folos daca faci in continuare lucrurile la care excelezi, dar te tii departe de hubris.

Iti multumesc ca ai vizitat blog-ul meu azi si ne auzim in curand,