Ce am invatat despre perseverenta de la fondatorul Nike Phil Knight
Salut,
Stiu ca am mai scris despre Nike si despre fondator insa recent am auzit ca cei de la Netflix vor face un film bazat pe cartea Shoe Dog a lui Phil Knight. In carte sunt descrise evenimentele din cei 16 ani de cand a inceput sa importe si sa vanda incaltaminte Asics si pana cand Nike s-a listat la bursa in 1980.
Sunt constient ca sunt fan atat al produselor lor cat si al modelului de business si calitatilor de lider ale lui Phil Knight dar promit ca e ultimul articol despre Nike…de anul asta 🙂
Asadar, cand citeam cartea, pe masura ce treceam prin capitole mi-am notat vanzarile pe an si mi-a venit ideea de a scrie articolul despre subiectul de azi si anume despre perseverenta. La inceputul articolului am pus tabelul cu cifrele, iar randul cu verde reprezinta anul cand a facut tranzitia de la importul de incaltaminte la productia propriilor produse.
Timp de 15 ani valoarea vanzarilor aproape s-a dublat in fiecare an. Privind in urma pare ca lucrurile au fost simple, succesul unul firesc si lucrurile au mers conform planului. Doar ca daca lucrezi in vanzari stii ca nu e atat de usor sa dublezi rezultatele de la an la an, cu atat mai putin timp de 15 ani. Sunt constient de faptul ca piata, chiar si in SUA in anii ’60 si ’70, nu era una saturata ca in 2018 si dublarea era tangibila poate, dar provocarile pe care le-a intalnit si incapatanarea de a le depasi si solutiile gasite sunt cele care ma fac sa privesc admirativ succesul lui.
Spuneam de provocari si dintre ele imi amintesc: lipsa de exclusivitate in import in SUA, intarzieri ale livrarii produselor din Japonia sau livrarea altor produse decat cele comandate, refuzul bancilor de a-l imprumuta pentru a importa mai mult, riscul de a fi preluati prin “hostile takeover”, imposibilitatea de a plati principalului finantator 1.000.000 de $, proces intentat statului american pentru taxe impuse de competitie, moartea principalului atlet care era imaginea companiei si retragerea din business a cofondatorului.
Am observat in mai multe randuri expresia autorului de a nu se opri si prezenta fricii de a pierde din diagonala motivarii. Cred ca cele doua grupate sub denumirea de perseverenta, combinate cu deciziile luate si echipa pe care si-a format-o in jurul lui au fost cele care au facut posibila depasirea tuturor obstacolelor.
Ca sa incerc sa si concluzionez, ce am invatat eu din cartea despre care tot vorbesc este calitatea necesara oricarui manager de a persevera ciuda adversitatilor intalnite. Daca eu nu am reusit sa te conving ca asta este o trasatura sine qua non, poate am reusit sa te fac curios sa citesti cartea sau macar sa vezi filmul cand apare si sa tragi tu propria ta concluzie. 🙂
Eu iti multumesc ca ai citit postarea de azi si ne vedem in august,
Marius