Ce pierd cel mai mult companiile?
In orice companie sunt utilizate diferite resurse, bani, terenuri, instrumente, licente, oameni samd. Indiferent de valoarea asset-urilor din bilanturile financiare sau de pretul la bursa, cea mai mare pierdere este si cel mai greu de cuantificat pentru ca face referire la o resursa care nu apare de obicei pe hartie.
Sunt cunoscute cele 4 etape in care nu stii ca nu stii, stii ca nu stii, stii ca stii si nu stii ca stii. Cea mai mare pierdere este a unei resurse in prima etapa. Sa spunem ca ai in subordine o echipa, nu conteaza la ce nivel esti, chiar daca esti team leader sau CEO, daca nu stii care sunt talentele sau cunostintele oamenilor tai, irosesti mai mult decat iti poti imagina.
Partea cea mai trista este faptul ca s-ar putea nici sa nu iti dai seama ca pierzi ceva sau cat de important este ceea ce pierzi. O sa iti dau un exemplu. In 2007 cand a fost lansat iPhone a fost lansat cu un sistem de operare care nu arata ca nimic de ce fusese facut pana atunci intr-un dispozitiv electronic. Numele celui care a gandit interfata grafica este Scott Forstall. In 2012 el a fost concediat de la Apple iar de atunci modificarile au fost minore. In opinia mea schimbarile au fost negative, sistemul de operare de acum 6-7 ani aratand mult mai bine decat cel de acum, dar asta este doar opinia mea. 🙂 In situatia asta este usor sa vezi ce ai pierdut odata ce ai pierdut acel om si anume o idee revolutionara care ar fi putut evolua pozitiv.
Daca insa la mijlocul anilor 2000 Steve Jobs nu ar fi stiut talentul unuia din oamenii din echipa lui atunci interfata grafica ar fi aratat diferit si poate nici succesul telefonului nu ar fi fost cel pe care il stim cu totii.
Asta este una din cele mai mari provocari pentru un manager si cea mai dificila sarcina: realizarea unui mediu in care oamenii sa isi manifeste talentele si facilitarea utilizarii cunostintelor pe care le au pentru a aduce ceea ce nu ar putea aduce altcineva. Uneori avantajele competitive din piata sunt aduse de persoane care au adus acel ceva desi nu era in fisa postului lor sa aduca.
Asta este unul din motivele pentru care in strainatate este incurajata diversitatea. Un om care vine “ca nuca-n perete” aduce la pachet cu “nepotrivirea” un set de talente si cunostinte pe care nu le mai are nici un alt membru al echipei. Primul articol pe care l-am scris pe blogul asta are fix legatura cu varietatea talentelor pe care le au oamenii din echipa unuia din cei mai cunoscuti lideri din Romania. Articolul poate fi gasit si acum, aici.
Dar, asa cum spuneam in urma ca 10 ani, liderul din acel articol cunostea setul de abilitati pe care le aveau cei cu care “calatorea” si cunostea in ce situatii devin cu adevarat valorosi. Nu sa dai pe cineva afara sau sa atingi diverse obiective financiare este dificil ci sa identifici care sunt abilitatile oamenilor din echipa ta care va pot ajuta pe toti sa mergeti in urmatoarea etapa si urmatoarea si urmatoarea…
Uneori insa, pentru ca sunt oameni, leaderii se concentreaza mai mult asupra propriei persoane si mai putin asuprea membrilor echipei. Isi doresc sa fie ei apreciati si promovati si mai putin sa pe a oferi oamenilor din subordinea lor pentru ca nevoia lor vine pe primul loc. Cred ca asta este unul din motivele pentru care raman nefolosite resurse despre care vorbeam.
Motivul pentru care am scris articolul de azi este pentru a descrie care e activitatea cea mai grea pentru un lider si motivul pentru care este si una din cele mai importante. Date fiind cele 2 argumente, cred ca si eforturile care ar trebui depuse pentru atingerea unui nivel ridicat in acea zona ar trebui sa fie cele mai mari.
Iti multumesc ca ai citit articolul si te astept luna viitoare.