Tag time

Salut,

Subiectul discutiei de azi are legatura indirecta cu munca pe care o facem, fie ca este vorba de management sau orice alta activitate. Intr-un articol mai vechi spuneam ca este important ca atunci cand invatam periodic sa ne luam pauze. Cred ca aceeasi regula se aplica si la nivel macro.

Atunci cand ne desfasuram activitatea, o data la cateva saptamani sau luni este bine sa luam pauza, insa ceea ce facem in acea pauza denumita concediu difera de la persoana la persoana dar si de la activitate la activitate.

In general tindem sa impartim lucrurile in munca si non-munca. A doua categorie fiind atat de larga, riscam sa cadem in greseala de a nu constientiza ce se intrampla cu noi in perioadele de non-munca.

Am vrut sa scriu articolul asta pentru ca recent discutam cu cineva despre ce face cand se relaxeaza si cat ii ia sa se relaxeze, iar raspunsul m-a suprins pentru ca este total diferit de conceptia mea despre relaxare. Apoi am mai discutat si cu alte persoane despre asta si am primit raspunsuri despre cu totul altceva, care intra in contradictie cu alte raspunsuri primite. Dupa toate discutiile avute m-am adancit mai mult in ceata decat atunci cand am observat ca lucrurile nu erau cum imi imaginam eu de fapt. Dupa mai multe investigatii am ajuns la urmatoarea concluzie: ca oameni, uneori suntem complet defocusati de ceea ce urmarim de fapt, in termeni populari expresia fiind: “furati de peisaj”. Regula se aplica si atunci cand vrem sa ne relaxam, chiar daca o facem in defavoarea noastra.

Ce vreau sa spun prin asta? Am invatat recent ca exista o distinctie intre relaxare si placere, insa pentru ca ambele sunt mai atragatoare decat munca tindem sa le grupam in aceeasi categorie denumita de mine: non-munca si sa le confundam, de obicei in dezavantajul nostru.

Majoritatea oamenilor, eu inclusiv pana la un moment, credem ca ceea ce ne face placere ne si relaxeaza. Exista mai multe motive pentru care credem asta, insa toate ne fac sa ne pacalim singuri:

1. Atunci cand facem ceva placut timpul trece foarte repede ca atunci cand ne relaxam, deci din punctul asta de vedere cele doua sunt asemanatoare si riscam sa le punem in aceeasi categorie. Din motivul asta am asistat la o discutie in care cineva spunea ca antrenamentul la sala este relaxant, in timp ce altcineva ca este foarte obositor. Primei persoane ii place sa mearga la sala, in timp ce a doua prefera cu totul altceva… In realitate, efortul fizic este cel mai mare consumator de enrgie, deci in nici un caz nu poate fi relaxant.
2. Creierul este format din doua emisfere: una intuitiva si una logica. Atunci cand muncim, in functie de activitatea pe care ne-o desfasuram ne folosim preponderent una din emisfere iar atunci cand ne luam pauza avem tendinta sa facem ceva ce ne foloseste cealalta emisfera. Exemplu: daca facem calcule sau rezolvam o problema, cand luam pauza tindem sa desenam, sau sa facem ceva creativ, care sa foloseasca cealalta emisfera pentru a-i da timp primei emisfere sa se odihneasca. Tindem in felul asta sa consideram o alta activitate ca fiind relaxare, cand de fapt este doar o iluzie. Acea activitate nu doar ca ne consuma in continuare, doar ca oarecum din alt rezervor, pentru alte persoane acea activitate este in sine munca…
3. In mod normal corpul nostru este intr-o etapa intermediara de actionare sau reactie, in ambele variante in mod inconstient ne incordam. Cred ca este si motivul pentru care am reusit sa evoluam atat de mult. Insa ca mai toate lucrurile, orice dus la extrem are si o parte intunecata. Ca sa ne relaxam muschii sau mintea trebuie sa o facem in mod constient, pentru ca involuntar natura noastra este “sa facem” ceva.

Asadar, exista o distinctie intre ce ne relaxeaza si ce ne face placere, si dupa ce am incercat sa definesc punctele care delimiteaza cele doua parti am facut tabelul de ma jos:

Exact diferentele de mai sus sunt cele pentru care uneori cand ne intoarcem din concediu suntem mai obositi decat cand am plecat. Sigur, faptul ca am fost la ski ne-a deconectat de munca, insa este tot ceva activ, care ne solicita atat mintea cat si muschii, deci tensiunea de dinaintea concediului nu se disipa, iar dupa ce skiezi iti este foarte greu sa incepi o alta activitate.

Cred ca dupa o anumita perioada avem nevoie sa analizam cum s-au desfasurat acele saptamani/luni ca sa putem decide ce fel de concediu sa ne luam: unul in care sa ne odihnim sau unul in care sa ne relaxam? Am fost implicati intr-o activitate monotona care ne cere o perioada activa care sa ne faca placere, sau am participat la o activitate solicitanta si resimtim nevoia catorva zile libere de destindere si nu tot de tensiune, chiar daca este un alt tip de tensiune.

La nivel micro, intr-o zi de 24 de ore inteleg ca teoretic cel putin perioada este impartita in 3: 8 ore de munca, 8 ore de distractie (activitati care ne fac placere: hobby-uri, pasiuni, invatare) si 8 ore de relaxare (somn, yoga, sau alte activitati specifice). Stiu ca asta este intr-o lume ideala si oricine si-ar analiza viata nu ar identifica impartirea fix in trei segmente egale, dar asta te ajuta sa afli mai usor ce fel de concediu iti trebuie si cum sa iti reglezi mai bine activitatile personale pentru a castiga cat mai mult din toate punctele de vedere. Personal, cred ca majoritatea oamenilor tind sa munceasca mai mult de 8 ore, apoi apare un dezechilibru intre munca si non-munca si incearca sa il regleze prin a face mai mult timp activitati care le produc placere. Neputand sa ia din partea de munca iau din partea de relaxare. In timp, deficitul de relaxare se acumuleaza si cand vine momentul concediului vor “sa faca” ceva care sa ii deconecteze de munca, in fapt obosindu-i mai mult decat erau deja, cand de fapt aveau nevoie de relaxare, tensiune si odihna.

Spuneam la inceputul articolului ca elementele de “placere si relaxare” au legatura indirecta cu management-ul pentru ca ele completeaza un ciclu care permit ulterior obtinerea unor noi performante in munca. Asa cum ar fi autodistructiv sa muncim o saptamana fara sa dormim, la scara mai mare, ar fi la fel de daunator sa muncim mai multe luni la rand fara sa avem o perioada mai lunga de relaxare. Cred cu tarie ca implinirea ca om tine in special de echilibrul din viata noastra, iar ca manager si succesul oamenilor pe care ii conducem tine de propriul nostru echilibru. Imi este greu de imaginat o echipa bine condusa pe termen lung de o persoana care nu are partea asta de time management pusa la punct.

Daca iti place ce fac si vrei mai multe informatii in domeniul Leadership & Management inscrie-te in dreapta sus ca sa primesti pe e-mail noutati de la mine.

Talk to you soon,

Time management: nu voiam sa scriu despre subiectul asta prea curand pentru ca este mult de spus si nu vreau sa imi scape ceva din ce vreau sa mentionez insa din cauza provocarii cu care ma confrunt am zis ca ar fi interesant de scris acum pentru ca e o situatie din real life.

Pe scurt:

Decizia mea era sa scriu de 2 ori pe saptamana aici.

Provocarea mea este ca nu reusesc sa scriu de 2 ori pe saptamana aici.

Solutia este simpla. In conditiile in care timpul tau e deja segmentat in functie de task-uri, in sensul ca nu ai cum sa le mai grupezi sau in ce ordine sa le faci pentru ca ai facut deja asta, tot ce iti ramane e sa inlocuiesti ceva din programul tau.

Imi spunea cineva ca “ceva trebuia sa moara pentru ca altceva sa traiasca”. E pus in termeni destul de duri dar inteleg ca astfel de termeni te fac uneori sa fii constient de decizia pe care trebuie sa o iei.

Pentru ca in momentul asta imi doresc foarte mult sa scriu periodic aici, cred ca e lucrul de care sunt cel mai pasionat acum, a trebuit sa iau decizia de a renunta la a face alte lucruri care imi fac placere…ceea ce e aiurea.

Aceeasi persoana care avea citatul de mai sus, ca sa imi explice cum vede timpul imi facea comparatia cu o ceasca pe care e bine sa o tii partial goala pentru ca daca e deja plina nu o mai poti umple cu altceva. Acelasi lucru vad ca se intampla acum cu mine. Daca am viata plina cu diverse activitati si preocupari e greu sa mai adaug si altceva, solutia fiind sa le inlocuiesc.

De aici vine si concluzia cunoscuta a celor care fac performanta: daca nu faci sacrificii nu ai cum sa obtii ce vrei. Trebuie sa elimini ceva ce faceai deja pentru a putea face altceva. De cele mai multe ori elimini ceva ce iti placea, altfel era eliminat de mult si de aici si sentimentul de sacrificiu. Oricum, nu stiu daca e un sacrificiu atat de mare pentru ca doar inlocuiesti o activitate care iti place cu alta activitate care iti place(adesea iti place chiar mai mult) 🙂 Dar in minte ramai cu faptul ca ai pierdut ceva…

Daca te-ai prins o sa spui: da asta  nu e time management, e de fapt activity management ceea ce e adevarat. Nu prea ai cum sa manage-uiesti timpul. O ora tot 60 de minute are indiferent de ce planificare faci tu. Intr-adevar, cele 60 de minute pot fi mai mult sau mai putin utile in functie de management-ul activitatii facute de tine.

Angajamentul este fata de mine si fata de tine ca de azi vor fi 2 post-uri pe saptamana aici !

Talk to you soon,

Cuvinte cheie populare:

• time management (20)